Analfabetism de secol XXI

Unul dintre cele mai frustrante sentimente care te pot incerca este sa te chinuie excesul de zel, dar sa te lovesti de cel mai neasteptat obstacol.

Exemplu de toata jena: imi adun tone de curaj si perseverenta sa invat la o materie mai mult decat greoaie (a se mentiona: pentru FACULTATE). Mai mult decat atat, refuz sa printez „obiectul muncii”, ma simt in stare sa fac conspecte; dar… NU MAI STIU SA SCRIU. La propriu, cat se poate de propriu. Mi-am pierdut indemanarea de a scrie de mana.

Mai mult decat stangacia si literele multidirectional orientate pe foaia chinurilor mele m-a enervat faptul ca in procesul re-alfabetizarii, „m-a apelat cineva pe mess” (detestabila expresie, dar se pare ca va trebui sa ma obisnuiesc cu ea), iar degetele mele erau extrem de familiare cu tastatura, mai putin cu pixul – nici nu vreau sa ma gandesc cum as chinui vechea mea iubire, stiloul- .

Logic, am gasit si scuza: de unde sa mai stiu sa scriu daca nu am mai scris de mana de luni bune? Daca am ceva sa-i comunic in scris unui coleg care a parasit biroul, prefer sa-i scriu un mail decat un post-it, cu „the better half” vorbesc pe mess (e la un metru jumate de mine) bla bla.

Si, cu dedicatie speciala de la subsemnata pentru subsemnata (semnatura virtuala, desigur, cum e aia de pe mailul de la serviciu, pt ca nici semnatura nu mi-a iesit bine cand am semnat ultimul contract):

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: