Dragostea dureaza trei ani/Hell

Dupa vreo doua saptamani de cand am vazut piesele din titlu, reusesc sa imi fac timp sa scriu ceva despre ele…trist…la fel ca piesele. Post-ul asta nu intentioneaza neaparat sa fie o recenzie, cat mai mult niste idei, niste aprecieri la adresa a ceea ce am vazut La motoare.

Ca orice povestioara, si asta trebuie sa aiba o geneza. Asadar…dupa ce auzisem cate ceva despre Dragostea dureaza 3 ani voiam sa merg sa o vad…oarecum, insa am mai avut o experienta spooky cu teatrul asta modern (Portretul lui Dorian Gray – daca ati citit cartea –>sa nu mergeti pt ca veti plange de mila lui Wilde, daca nu ati citit-o –> sa nu mergeti pt ca nu veti intelege nimic), asa ca nu ma asteptam la ceva extraordinar La Moatoare. Insa, dupa o intealnire cu Chris Simion (regizoarea) am decis sa o vad „in actiune” inainte de Regatta Marii Negre.
Prima piesa vazuta a fost Hell, o poveste clasica despre oameni obscen de bogati, insa nefericiti, inecati in droguri si alcool, vechiul cliseul al „saracului om bogat”. (Punctul culminant al piesei a fost intrarea pe scena -luat pe sus de actrita din rolul principal- a prietenului meu, Razvan, putin cam timorat si cam balbait de data asta, dar cu viitor promitator).
Dragostea dureaza trei ani se invarte in jurul unui alt cliseul modern, si anume, dupa cum se poate deduce si din titlu, acela ca dragostea nu este eterna.
Totusi, surpriza vine din capacitatea regizoarei de a gasi ceva nou de exploatat in maniera artistica in clisee aproape perimate. O descriere a modului in care a facut asta este inutila si prea greu de facut. Totusi, trebuie sa mentionez ca replicile lor pline de umor sunt absolut savuroase si plauzibile, in ciuda tragicului situatiei, ceva nou in teatru (pentru mine).
De admirat este si placerea cu care actorii isi joaca rolurile. Majoritatea tineri (chiar si Adriana Trandafir pare a avea maxim 30 de ani), oamenii chiar se distreaza pe scena, nu sunt nici un moment artificiali sau incordati, iar improvizatiile si dialogul cu cei din public sunt magistrale.
De retinut: – Hell: -Tu chiar crezi ca eu nu stiu ca Eros are in tolba lui o coasa (plus monoloagele lui Hell proiectate in spatele scenei – de-a dreptul emotionante)
– Dragostea dureaza trei ani: -*licenta poetica ce nu poate fi reprodusa decat face-to-face si decat majorilor*-spun doar ca replica ii apartine lui Cristi Iacob si se refra la sexul oral in cadrul unei casnicii.
All in all, cele mai bune spectacole pe care le-am vazut de….nici nu mai stiu de cand, singura comparatie care imi vine in minte este Carmen a lui Bizet, dar nu prea e valabila.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: