Ora Presei Agramate

Domnii Ion Cristoiu si Horia Alexandrescu au lansat acum vreo 2 sapatamani, in cadrul emisiunii Ora Presei (Antena 2), un concurs de reportaje. Ideea concursului a pornit de la faptul ca ei s-au saturat de agramatii de prin redactii, asa ca au hotarat sa premieze cateva lucrari ale unor oameni care nu sunt certati cu limba romana, nu pun virgula intre subiect si predicat si cratimioare aiurea. Toate bune si frumoase pana aici.

Impinsa de la spate de mama si de admiratia pt cei 2 am hotarat sa partici, desi imi era un pic neclar cum as putea eu scrie un reportaj, ca doar un asemenea material necesita documentare, interviuri, un eveniment pt care sa faci toate astea etc. De dragul aceleiasi mame cu maxima incredere in mine, am scris totusi ceva, nu un reportaj (nu aveam resursele necesare, in mod evident):

Umilinta- un brand profitabil

Drumul spre locul de munca sau spre facultate poate parea unul plictisitor. Zi de zi, la aceleasi ore de varf nu se pot intampla multe lucruri diferite. Una dintre constantele universale ale Bucurestiului, care reuseste sa ramana totusi mereu surprinzatoare, o constituie cersetorii. Pe scarile de la metrou, la intrare sau la iesire, in interiorul trenului, batrani, tineri, copii, sugari chiar, ei sunt mereu acolo.

Nefiind o fire impresionabila, nu pot spune ca ma ating in vreun fel problemele sau handicapurile lor. Doar fetita care vinde servetele (4 la 10 mii) pe linia Dristor 2 a reusit sa smulga ceva bani de la mine si nu atat pentru utilitatea batistutelor cat pentru mina ei trista si vocea plangareata cu care aproape ca te implora sa o bagi in seama.

Totusi, fetita nu constituie un eveniment marcant in mix-ul eclectic al acestui peisaj extrem de colorat, ci un batran orb, care, pana acum ceva timp, se aciua pe treptele statiei de metrou Piata Victoriei. Ca orice cersetor orb, si acesta avea o pancarta pe care era trecut un scurt sumar al vietii lui nefericite si atentionarea ca este orb, ca atare demn de mila tuturor. Nimic deosebit pana aici, omul neavand prea multi clienti. Insa, intr-o dimineata, am observat o femeie de vreo 30-35 de ani (prima pe care o vedeam apropiindu-se de el), care nu i-a dat bani, in schimb i-a luat pancarta si a scris ceva pe ea. A doua zi aveam sa aflu ce: “Afara e primavara, iar eu nu o pot vedea”.

Emotionant, desigur. Femeia respectiva a gasit o cale de a-l ajuta mai mult decat au facut-o toti cei care i-au dat bani. Mai mult, ironia sortii face ca ziua in care eu am vazut mesajul sa fie una extrem de ploioasa si urata, o zi pe care nu ti-ai dori neaparat sa o vezi. Totusi, mi-am dat seama de acest lucru dupa ce am incercat un indelungat si profund sentiment de mila.

Tot in acea zi, dupa ce m-am scuturat de acest sentiment, mi-am dat seama ca cersetoria e o afacere mai complexa si mai grea decat se crede. Am vazut deseori seara familii care se reunesc pentru a imparti produsul unei zile de truda. Stiam de gastile de cersetori, de impartirea pe teritorii si de rivalitatea dintre ele, insa, prin prisma meseriei pentru care ma pregatesc, aceea de PR-ist, mi-am dat seama ca afacerile ar putea deveni infinit mai infloritoare cu ajutorul unui specialist in industria marcom.

Sloganuri, campanii, promotii de sarbatori, lobby si advocacy, toate pot fi folosite pentru a atinge cel mai mundan si mai vechi scop dintre toate: acumularea de bani. De fapt, trebuie sa existe printre ei un astfel de specialist, intrucat se pare ca aceste strategii chiar sunt folosite intr-un mod mai primitive, ce-i drept. Majoritatea au invatat din experienta sau stiu instinctual ca marketingul direct lucreaza in avantajul lor si ca responsabilizarea individuala anuleaza efectul spiritului gregar. Astfel, simpla plimbare de la un capat la altul al vagonului de metrou este inlocuita (cu mare success) de o mana intinsa in fata fiecarui pasager. Maestri in ceea ce fac, cersetorii romani pot fi vazuti din ce in ce mai des si in afara granitelor tarii. Am recunoscut acum cativa ani, vreo doi in fata catedralei Notre-Dame. Stiau deja cuvintele-cheie in franceza (“Mademoiselle, s’il vous plait…”), insa i-am recunoscut dupa stil, dupa brand: copilul inlacrimat agatat de ei, adevarat magnet pentru euro.

In consecinta, mai nou, vad cersetoria ca pe o provocare profesionala, ma gandesc la tot felul de modalitati de a spori castigurile negrilor mititei pe care ii vad pretutindeni, dar nu iau atitudine pentru ca, in continuare, imi repugna tipul acesta de oameni. Ii apreciez, insa, pentru industria fabuloasa pe care au pus-o pe picioare. Cersetorii romani nu mai sunt simpli indivizi murdari si nevoiasi, se bucura deja de “brand recognition”. Tot ca viitor specialist, mi-e teama ca asistam la ridicarea unui brand imbatabil, mai greu de distrus decat unul precum Coca-Cola sau alte companii care au investit milioane de euro pentru construirea si mentinerea unei imagini. De altfel, poate ca nici nu e dezirabil sa ne dorim anihilarea lui, caci, dupa cate se pare, avem cate ceva de invatat de la ei.

Cam asta a fost marea opera de arta pe care am si trimis-o la adresa de mail indicata. Dupa vreo 2 zile am primit un mail prin care mi se solicita un CV, un nr de telefon si orasul in care domiciliez (mailul asta a facut-o pe mama fericita, deci target acquired:) ). Dupa inca un mail la Ora Presei care continea in atasament un CV Europass in limba engleza (ca de, am auzit ca asa se poarta, nimeni nu le mai vrea in romana), mai primesc un mail:

trimite-ti un cv in limba romana!!!!
este o emisiune de presa in limba romana!trimite-ti atasat si cv, tel 
si 
reportajul in acelasi e-mail pt a intra in concurs.
Echipa emisiunii
 

Mailul asta m-a facut pe mine foarte nefericita si dezamagita


 
   
   
   
 


		

6 Răspunsuri to “Ora Presei Agramate”

  1. Anda Says:

    si pe mine tot fetita cu batistele m-a atins

  2. josephine Says:

    de ce este brand profitabil?!pentru ca incercam sa ne cumparam o bucatica de mantuire, incercam sa ne facem in ochii nostri mai buni si sa ne spalam / uitam putin pacatele …chit ca crezi sau nu …sau doar vrei tu sa te vezi propriul tau erou si sa spui : „uite …azi am facut o fapta buna!sunt un om bun!” chiar daca ajungi la munca unde iti pacalesti clientii…si realizezi sau nu ca ii pacalesti privindu-i in ochi .

  3. Adriana Says:

    Exact pt. asta. Pt ca ei ne „vand” noua mantuire, iar noi platim bine pt ea

  4. IT'sagifttobeme Says:

    Stii cumva adresa pe care se pot trimite materialele pentru emisiune?

  5. IT'sagifttobeme Says:

    Imi poti spune si mie adresa la care se pot trimite materialele pentru emisiune?

  6. Adriana Says:

    Nu prea se mai pot. Cred ca era orapresei@antena2.tv, dar concursul s-a incheiat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: